Dublin, Irlanda, din 2013
Email: aici
Website: facebook
Cărți publicate:
Odă vieții. Frământări biografice, Advent Press, High Wycombe, 2015
Date despre autor:
Dan s-a născut și a crescut în Făgăraș, județul Brașov.
El a studiat teologia, mai întâi în București, iar apoi în Cape Town, Africa de Sud. A rămas pe meleaguri străine, pe care le-a străbătut în lung și-n lat ca pastor, misionar și ca om „al cetății”. Între timp, a studiat psihologia copilului, științele sociale și business.
În 2015 a publicat primul volum de poezii intitulat Odă Vieții – Frământări biografice.
Momentan, Dan își completează studiile doctorale: unul în domeniul terorismului religios și al doilea în antropologia culturală.
El locuiește în Dublin împreună cu soția, Oana, și cei trei copii ai lor.
A publicat poezie în revista Itaca.
Referințe critice:
„Cu acest volum, Dan Șerb debutează ca poet. Odă vieții cuprinde 47 de poezii, urmate – fiecare – de scurte note biografice (care justifică titlul) sau de reflecții morale ori teologice. Așa cum mărturisește autorul însuși, experiența sa spirituală a fost marcată de două surse esențiale, „relațiile cotidiene și trăirea dragostei”. Conformându-se unei viziuni originale, textele volumului sunt organizate alfabetic, de la A la Z, într-o ascendență sentimentală și lirică. Se conturează astfel, fără îndoială, câteva teme esențiale ale creației: adolescența, tinerețea, familia, activitatea misionară, iubirea de Dumnezeu etc. În sens foarte larg, dragostea este – de fapt – laitmotivul întregii cărți, pentru că ea unește, la Dan Șerb, sau mai bine zis ‚împreunează’, teluricul cu cerescul, umanul cu divinul, materialul cu spiritualul. Drumul în doi începe atunci când El nu mai este singur, fiindcă a găsit-o pe Ea (ca în Poveste de M. Sorescu), iar „Ea/a ales să-i fie stea/de dorință și frumos;/cuminte,/el s-a dorit o planetă/încălzită de iubirea-i.” În fiecare text, se poate descoperi o căutare, o zbatere a celui care vrea să se definească, să se regăsească prin evenimente precise ale timpului său. În unele, sentimentele sunt foarte proprii, în altele ele sunt subliniate, voalate, aproape obiectivate. Așa este Chemare, cu vagi rezonanțe din Gorunul lui L. Blaga („E-un clopot inima în mine,/Pulsând chemare spre amurguri;/Zumzet de îngeri, viața-n muguri”) sau Covor de nuntă, în care se pot identifica tonalități din O. Goga: „Sub bolți divine și iubire -/Război ce țese amintirea -/Stau azi plecate două inimi/Având modelul Fericirea”. În același univers, o poezie aparte este Epilog, un discurs liric al fugarului („din temniți zidite de capricii, […] /judecat de o lume fățarnică și oarbă”) cu accente din poezia religioasă a lui Vasile Voiculescu: „Nisipul șerpuiește nedumeriri pe cale – /Desculț îi simt răscoala sub talpa-mi și în viață;/Nehotărât, în spume, se stinge val agale/Trecând din neființă în venele-mi de gheață”. Având în vedere formația sa spirituală, Dan Șerb cultivă – firesc – o poezie moralizatoare. Fii risipitori dezvoltă parabola celui plecat și revenit la casa părintească („Desculț, în zdrențe și cu capul ras,/Fiu risipit, trudit să risipească”), așa cum Gloata e un amplu poem, care reface scena crucificării lui Isus, dovadă a sacrificiului suprem. De altfel, dragostea pentru semenii săi, pentru cei marginalizați și neajutorați, este o altă temă preferată a tânărului poet, care readuce în prim-plan momente tensionate din propria activitate pastorală. În această temă, se pot încadra texte ca: Indiferență, Sfântă Revenire, Singurătate. Substanța poetică rezultă aici din ancorarea lui – fără echivoc – într-o realitate tulbure și plină de incertitudini. Cel care poartă în sine „lumină și-mplinire” pleacă în lume să amintească celor mulți „drumul spre Casa Părintească” (Misiune). În mai multe texte, nevoia de Divinitate devine un motto al autorului. Un exemplu ar putea fi Nevoie umană, text creat pe un citat din Blaise Pascal, cu ecouri certe dintr-o Scrisoare eminesciană: „Zboară visuri, triste păsări ce se-adună în vreo seară/Pe o pană obosită cufundată-n călimară -/Stol de gânduri se-ntărâtă oglindinduse-n cerneală,/Iar penița-ncarcerează nemurire pe o coală./Și cu timpul se ivește versul, proza – drum deschis/Ce dorește pod s-arunce peste tot ce nu s-a scris.” Alte texte amintesc de psalmii arghezieni. Invocarea Divinității se face în solitudine, când se simte nevoia unui tovarăș de nădejde (Singurătate). […] Pentru Dan Șerb acest volum conturează – în mod clar – traseul unui destin. Poemele reprezintă pentru el răscumpărarea unui timp de realizări, dar și de obstacole, nesiguranță sau neîmpliniri. Este o poezie a conceptelor, a reflecțiilor și a sentimentelor personale, bine nuanțate. Poetul afirmă, observă, decide, neagă sau se confesează cu o voce distinctă. Substanța poetică rezultă cu forță din aceste frământări biografice. Este – așadar – o poezie interesantă, care îl îndeamnă pe cititor la meditație și înțelepciune. Deși volumul unui debutant, în care poetul se prezintă și își schițează un drum, găsim de pe acum, în poezia lui Dan Șerb, valențele adevăratei maturități.”
Dr. George Angelescu