Andenne, Belgia, din 2010
Email: aici
Website: http://www.ovidiugligu.sitew.eu
Cărți publicate:
Poemele fericirii (poezie), Ed. Sfântul Ierarh Nicolae, Brăila, 2018
Animalul din vest (roman liric), Ed. Rafet, Râmnicu Sărat, 2019
Ziua a opta, Ed. Mirton, Timișoara, 2004 (poezie)
Despre autor:
– născut la Oraviţa, 19 nov. 1968
– profesor Religie Ortodoxă,
– căsătorit
– debutul în revista Orient Latin din Timişoara, poezii, dec. 2000
– poezii, proze, recenzii publicate în diverse reviste literare româneşti
– premiat la mai multe concursuri literare
– poezii publicate în mai multe volume colective
– membru al Cenaclului Literar Semenicul din Reşiţa
– membru al grupului Prietenii Artei din Vedrin, Belgia
Referințe critice:
Prezentarea cărții Poemele fericirii
– Coperta IV
Despre poezia lui Ovidiu Gligu se pot spune multe, atât de multe încât rândurile noastre nu se pot închega într-o scurtă prezentare pe măsura profunzimii sale literare; însă frumusețea complexă, pestrițul gândurilor sale și puntea specială pe care o are cu lumea cuvintelor ne-au convins să încercăm totuși să medităm și prin vorbe despre el… Om și poet, sau poet și om, indiferent de ordinea în care sunt luate aceste două coordonate ale vieții sale, elementul care le călăuzește pe amândouă este admirația pentru lumea interioară, ca un suflet ce urcă și coboară o scară spre Cuvânt, prin fiecare anotimp (an/și/timp) uitat și reamintit, în forma lui divină cât și în forma lui umană… Ovidiu și-a condus sufletul cu toată trena darurilor, solemn și timid pe tărâmul literaturii, cu aceeași iubire de pelerin și teolog… neprecupețind niciun efort pe calea zidirii, mânuind limbajul (sau, poate, lăsându-se mânuit de acesta?) cu o îndemânare naivă și inspirată, profundă și exaltată. Un mozaic de cuvinte, ce se îmbracă în „nori ascuțiți” mângâiați de ”palmele mamei” cu șoapte ce vibrează pătrunzător precum ”aerul rece pe sub crengile goale”; în lumina din vis și liniștea din ”brațele deschise și largi către fratele cer către norii de pluș” – obsesiv ca și ”atunci când ai nevoie de soare”, ca atunci când clopotelor le spui ”trăiesc, Doamne, între oameni ca în căușul palmelor Tale”. Am ales cu greu câteva rânduri din țesătura de cuvinte ce se parfumează din flori de ”lăcrimioare lalele liliac păpădie”, zicem “cu greu” pentru că nu e deloc ușor să faci un buchet de flori atunci când te găsești în mijlocul unei grădini în care ”zvâcnește atâta loc de gândire”. Acestea fiind zise, vă îndemn, dragi cititori, să răsfoim înapoi – poeme și vise. Sigur că vă va încânta cel puțin tot atât cât ne-a încântat și pe noi versul acestui prieten/pelerin/teolog.
Preot dr. Borislav Tasici, Reșița, 2018
Prezentarea cărții animalul din vest
– Coperta IV
Păstrând încă lumina speranței din decembrie 1989, animalul din vest este o carte scrisă cu gândul la revoluția/schimbarea din România anilor ’80-’90. – În paralel cu mutațiile social-politice de la sfârșitul „epocii de aur” și începutul „tranziției” am urmărit evoluția unui grup de prieteni – vecini de bloc într-un cartier periferic din vestul țării. Începând cu simpatiile din copilărie, până la complicatele iubiri și prăbușiri post-decembriste, i-am însoțit prin mizeria trăită din plin, cu sufletul viu, căutând înverșunat și naiv o punte spre partea frumoasă a lumii… – De asemenea, am scris această carte cu gândul la cititori, cei care – da, mai există! – sunt înainte de toate oameni grăbiți; mereu în criză, aproape striviți de societate și de pierderea timpului. – De aceea textul este aerisit, punctuația și ortografia sunt simplificate lăsând un mare câmp de manevră imaginației și empatiei. Iar firul epic alunecă împletit cu fantezia și lirismul. – Și neapărat precizez că nu este un roman autobiografic, orice asemănare cu persoane și situații reale este absolut întâmplătoare.
– Ovidiu Gligu, Oravița, 2019
„Apreciez la acest poet puterea de concentrare și, mai ales, de rezervă; mă încântă la el tăcerea conținută în unele poeme, nu în toate. Din grupajul de față rețin un ciclu așa-zicând hiperboreean și un altul – să nu ezităm să spunem lucrurilor pe nume – de critică socială.”
Mircea Martin, despre volumul Ziua a opta