Spania, din 2000
Email: aici
Website: nu
Cărți publicate:
Livada cu dragoste, Editura Carpathia Press, București, 2007. Cartea poate fi găsită pe bibliotecaonline.wordpress.com
Casa de Inés Editura Punto Rojo Libros, Sevilla, España, 2021
Cartea „Casa de Inés” poate fi cumpărată de pe libros.cc, casadelibro.com, libreriaproteo.com, și în format e-book de pe play-google.com.
Despre autor:
Nușa Chibici s-a născut în anul 1959. Este licențiată în Filozofie, Universitatea București. Reședința actuală – Valencia, Spania.
Poet, prozator, reporter și fotoreporter român din Spania, și-a revelat târziu creația literară, după începuturi sporadice, în anii ‘80, când i-au apărut doar câteva grupaje de poeme în „Luceafarul” și „România Literară”. Abia recent ea s-a putut afirma ca scriitor, publicând în mai multe reviste literare „pe hârtie „, între care, ” Viața de pretutindeni” și, mai ales, în revistele ARP, edițiile on-line: „Luceafarul Românesc”, ”Tânărul Scriitor”, „Ecoul”, care au impus-o, cu adevărat, ca autor de literatură.
Stabilită în Spania de mai mulți ani, coordonează revista culturală on-line „Letras Rumanas” și este, de asemenea, și redactor „Intermundus Media” pentru Spania și Peninsula Iberică.
„Livada cu dragoste” este debutul ei editorial care va fi urmat de un roman social, „Casa de Ines”, cel dintâi roman al „românilor plecați în bejenie” și de o culegere de însemnări și proză scurtă – (Artur Silvestri despre autoare).
Un succes deosebit în cariera scriitoricească, și demn de menționat, îl reprezintă câștigarea premiului II la Concursul “Peregrinări”, editia a XIII-a, 2020, organizat de Centrul de Promovare “Itaca” Dublin.
Poeme publicate în antologii de poezie editate de „Centro de Estudios Poéticos”, Madrid, España: „Palabras indiscretas”, 2008, „La vida es verso”, 2014, „La isla de las palabras perdidas”, 2015
Referințe critice:
„Impusă ca prozatoare și probabil că încă o vreme apreciată cu precădere prin creația în acest câmp, Nușa Chibici s-a exprimat, totuși, cu mai multă lărgime decât ceea ce se cunoaște în mod curent. Romancierul social și nuvelist de, încă, prea numeroase îndemnări ascund însă un poet de sensibilități neașteptate și de un straniu hispanism genuin ce nu s-a câștigat prin biografie, părând a fi o realitate de conformație sufletească pasională ce se întâlnește mai rar la noi, deși nu fără o anumită preistorie. Căci poezia Nușei Chibici este a unui fel de Lorca feminin și cu mai multă directețe cultivând declarația înflorită deopotrivă cu un senzualism uimitor ce există nu doar acum ci și în lirismul mai vechi și, deci, dădea semne înainte de a se naște geograficește recent în mediul emoțiilor toride. Acestea, ca și modul liric în tonalități sălbatice precum natura, fac din această poezie un document sufletesc impresionant căruia tehnica și metoda lirică, dacă se vor însuși, nu-i vor aduce niciun spor ci doar o denaturare nepotrivită. Poeta va rămâne, esteticește, în literatura română atâta vreme cât „nu va învăța poezie” ci o va exprima „în felul nesăbuit” ce aparține vieții naturii universale.” – Artur Silvestri (Referințe critice „Livada cu dragoste”).
„Puțin înainte de pandemia generală, o scriitoare se apleacă cu duioșie și multă simțire asupra avatarului imigranților români în Spania. Chiar din primele rânduri ale lecturii autoarea ne uimește prin calitatea, prospețimea și delicatețea descrierilor sale cu care ne putem delecta chiar de la sosirea în gara din Valencia, într-un viitor incert, plin de întrebări și griji. Narația urmărește destine, povestea hoților în țara cea nouă și toleranță. Autoarea ne delectează cu fragmente lirice, cu incursiuni prin amintirile din viața petrecută în București, care se finalizează, uneori, în poezie. Plină de recurențe, dialoguri lungi, amintiri și plonjări înapoi în prezent, cu multe inserții în spaniolă, care justifică învățarea limbii, realizăm că avem în față o carte deosebită, cu oameni care își asumă riscurile emigrării, ale supraviețuirii, și al spiritului care nu se dă bătut. O lectură rară, ieșită din comun, pe care o recomand cu căldură. Exact așa cum declară Nușa Chibici în prolog:
“Casa de Inés” este o invitație generoasă de a intra în propria noastră casă, împreună, în acest spațiu comun, unde toate diferențele dispar și eu devin tu-el-ea, punctul acela de convergență a tot și toate, când bucuria, durerea, speranțele celorlalți sunt, de fapt, ale noastre, ale tuturor, ca ființe umane, unde nimic nu ne separă ci, pur si simplu, totul ne unește.” – Adrian Grauenfels (Referințe critice „Casa de Inés”).