Cristache Gheorghiu

Atena, Grecia

Email: aici

Website: gheorghiu.bizhat.com / cristache.freehostia.com

Cărți publicate:

Singur printre americani, Editura „Ecran Magazin”, Brașov, 1999

Între două idealuri (eseuri), Editura Dealul Melcilor, Brașov, 2005 

Tradiție sau liberul arbitru? (eseuri), Editura Pastel, Brașov, 2007 

Memoriile unui cățel adult, Editura Aristarc, 2008

Remanențe informatice, Editura Universității „Transilvania” Brașov, 2008

asFORisme, Brașov, 2009, în regie proprie, ISBN: 978-973-0-06480-3 

U.S.A.’95 (note de călătorie), Editura Pastel, Brașov, 2011 

Filosofia unui bolovan (eseuri), Editura Pastel, Brașov, 2010 

America after America, Globusz Publisjing, New York*Berlin, 2011 Traducerea în limba engleză a volumului „Singur printre americani”

Scrisori din Atena, Editura Pastel, Brașov, 2012 Primele impresii din Atena

A Boulder’s Philosophy, Bibliotastic, New York, 2012

With love from Athens, 2013, tipărită în regie proprie în Româia și publicată pe Internet. Traducerea în limba engleză a volumului „Scrisori din Atena”.

Anastasia (roman), ISBN 978-973-0-14935-7, Brașov, 2013 

Anastasia, Athens, 2013. Tipărită în regie proprie în România și publicată pe Internet

Where is My Way, Globus Publishing, 2013

asFORisme 2 – Un fel de cugetări, în regie proprie, Athena, 2014

America after America, JustFictional Edition, Berlin

Căutări (roman), Editura TipoMoldova, Iași, 2015 

Dicționar român-grec de VERBE pentru începători, Editura TipoMoldova, Iași, 2015

După 50 de ani, în regie proprie, Atena, 2016

asFORisme 3 – Un fel de cugetări, Atena, 2016. În regie proprie 

asFORisms – A kind of Thoughts, editura Pastel, Brașov 2016 Aforisms Translation into English of the three volumes of aphorisms, entitled “asforisms” 1, 2 and 3.

Destine (roman), editura TipoMoldova, Iași, 2017 

Eseuri vesele și triste, publicată în regie proprie, ISBN 978-973-0-17194-5

Filosofia unui bolovan (eseuri), volumul 2, Editura TipoMoldova, Iași, 2018 

Memoria tipului pierdut (însemnări), în regie proprie, Brașov, 2016, ISBN 978-973-0-21608-0

Maieutica de buzunar (eseuri), în regie proprie, ISBN: 978-973-0-30738-2, Brașov 2019 

Despre autor:

Cristache Gheorghiu, născut la 2 mai 1937 în municipiul Roman, s-a stabilit după pensionare în Grecia.

În literatură este cunoscut ca eseist. Inginer de profesie, este menţionat în „Istoria Ştiinţelor în România”, lucrare elaborată de Academia Română, la capitolul „Cibernetica”, pentru cercetări privind „Sistemul Informatic Teritorial” (pagina 151). De asemenea, în „Studiul bibliografic privind contribuţia românească la dezvoltarea ciberneticii”, i-au fost selectate două lucrări (Editura Academiei, 1981, paginile 205 şi 220).

Biografie:

A urmat Liceul „Roman Vodă”, din oraşul natal, Roman. După licenţa obţinută la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi (1959), a lucrat un timp ca inginer mecanic, proiectant şef, iar din 1970 ca analist-programator la Centrul Teritorial de Calcul Electronic Braşov. Drept recunoaştere a activităţii sale ştiinţifice, este menţionat în „Istoria Ştiinţelor în România”, capitolul „Cibernetica” (Editura Academiei, 1981).

În a doua parte a vieţii, s-a dedicat literaturii şi artei. A avut numeroase expoziţii personale, iar tablourile sale pot fi văzute în colecţii particulare sau decorând spaţii publice.

În literatură este cunoscut în special ca eseist, cărţile sale – note de călătorie, eseuri, dar şi romane – având întotdeauna conotaţii mai profunde decât forma aparentă de redactare.

A publicat de asemenea numeroase articole în reviste literare tipărite sau pe Internet.

A creat şi întreţinut timp de mai mulţi ani publicaţia electronică „ADVERSA RES – revistă de confluenţe culturale”, în care comenta principalele evenimente culturale ale Braşovului.

După pensionare, s-a stabilit în Atena.

Referințe critice:

“Filosofia unui Bolovan – o carte absolut remarcabilă… Asemenea cărţii din 2008 (Memoriile unui căţel adult), receptată favorabil chiar în momentul lansării, când a beneficiat de aprecierile unei autorităţi critice incontestabile, scoate mai pregnant la vedere disponibilităţile scriitoriceşti ale lui Cristache Gheorghiu… De altfel, cartea în sine nu se lasă uşor integrată unei anume specii literare (autorul mărturiseşte că a oscilat între a scrie un roman sau un eseu), cele 389 de pagini fiind în măsură să ofere cititorului spectacolul alternării seducătoare a fragmentelor de jurnal şi memorialistică evocatoare cu tehnici specifice prozei narative, genului epistolar, dar şi publicisticii de atitudine, cu aforismul… Judicios elaborată, structura volumului face apel la ficţiune, modalitate anticipată de titlu, astfel că „personajele” care susţin referenţialitatea textului sunt: Bolovanul, Zidul, Piatra, Ţânţarul Anofel, precum şi Prietenul şi Ne-prietenul. Acestea se confesează, intră în dialog, ascultă şi, mai ales, povestesc, nuanţează interogarea permanentă a sinelui de către autor. Cristache Gheorghiu face figura unui scriitor capabil să observe amănuntele relevante ale realităţii, să creioneze în doar câteva cuvinte destine…”

Nicolae Stroie, în volumul Biblioteca de unică folosinţă

“Creativitatea, bazată pe o solidă pregătire profesională, este amprenta pe care o poartă lucrările sale. Peste spiritul creativ, dacă aşezi eleganţa, stilul, frumuseţea exprimărilor şi inspiraţia în alegerea cuvintelor ajungi mai aproape de Cristache Gheorghiu… Autorului cărţii, domnului Cristache Gheorghiu, îi voi purta veşnic un respect deosebit şi mă voi gândi la dânsul de fiecare dată când viaţa îmi va cere să mă ridic mai sus din punct de vedere moral şi intelectual.”

Dr. Constantin Duguleană, prorector al Universităţii „Transilvania” Braşov

“Cristache Gheorghiu sau În căutarea Arcadiei

Inginer de profesie, menţionat în Istoria ştiinţelor în România, capitolul Cibernetica, lucrare elaborată de Academia Română, Cristache Gheorghiu face, după pensionare, o schimbare radicală în viaţa sa, stabilindu-se în Grecia, la Atena, dedicându-se literaturii şi picturii. Ca scriitor publică volume de eseuri, note de călătorie şi romane, iar activitatea sa de pictor se materializează în numeroase expoziţii personale, în lucrări care decorează spaţii publice ori şi-au găsit locul în colecţii particulare. Cristache Gheorghiu pare a se fi întrebat: cum devii liber? Luptând constant pentru a învinge rutina şi stresul zilelor care se scurg una după alta, una aproape la fel cu cealaltă, sau să te rupi de trecut şi să o iei de la început? Ori să te reinventezi pe tine însuţi şi o lume proprie, dincolo de orice inhibiţie? Se poate face această eliberare prin intermediul artei, al creaţiei? Să fi găsit Cristache Gheorghiu răspunsul?… Când treci cu privirea peste pânze, nu este greu să auzi sunetele unei plimbări prin pădure: foşnetele iscate atunci când piciorul întâlneşte pământul, iarba, frunze ori ramuri, să auzi susurul apelor, ori să simţi zăpuşeala unei zile la Atena, în care urci dealul spre „oraşul de sus” (Acropole) „Cel care cântă nu este întotdeauna fericit” spunea Pierre Bonnard. Deşi picturile lui Cristache Gheorghiu nu rareori portretizează o Arcadie fericită, există acolo nuanţe de umbră şi melancolie. Poate starea de fericire să fie o problemă? În „The End of the Affair”, Graham Greene scrie: „Ideea de suferinţă este mult mai uşor de comunicat decât cea a fericirii.” Cel care descrie o Arcadie însorită se poate aştepta să nu fie luat în serios, ca şi cel care descrie durerea şi suferinţa. Din această perspectivă, Cristache Gheorghiu pare a face lucrurile dificile pentru el însuşi.”

Dorina Brânduşa Landén (Suedia), revista Itaca nr. 10, Dublin, 2015

“Tradiţie sau liberul arbitru?

Mişcând-se cu dezinvoltură într-un areal cultural divers, autorul e un spadasin neîntrecut într-un duel cu mentalităţile, cu anacronismele şi sclerozele sociale, cu încăpăţânarea închistată în menghina obişnuinţelor, dar şi cu nerăbdarea frivolă a carierismului oportunist de conjunctură. Din dialogul cu sinele, a rezultat un fel de tratat de morală, alcătuit din eseuri, reflecţii, aforisme, dialoguri sau scrisori, având alura unui jurnal al unui spirit critic şi lucid, iar, în subsidiar, o carte de învăţătură din propria experienţă. Tranşant, exact şi pragmatic, de o sinceritate periculoasă, Cristache Gheorghiu nu vrea să şocheze, ci, în maniera proprie eseului, notează, amendează, şi stigmatizează, ca într-un insectar social, metehne româneşti. O întreprindere curajoasă, ca lupta unui boxer cu garda jos, în care, pe vremea asta bolnavă, nu există învingător prin k.o., nici la puncte, nici măcar o remiză a bunului simţ, ci doar dezamăgirea că meciul n-a mai avut loc.”

Doru Munteanu, Preşedintele filialei Braşov a USR

“E o plăcere să te delectezi în stilul lui Descartes şi Voltaire, citind acest frumos eseu al domnului Cristache Gheorghiu: Între două idealuri. E a treia carte, primele, Singur printre americani, respectiv America after America, apărute cu câţiva ani în urmă, redau experienţa inedită a unei călătorii în S.U.A., traversând spaţiul nord-american în lung şi-n lat, preferând, ca mijloc de transport autobuzul, fiindcă, mai ales acest autovehicul – după cum mărturiseşte şi-n cartea de faţă – îi oferă turistului posibilitatea, cât de cât reală şi completă, de a cunoaşte locuri şi oameni, deloc uşor, mai ales din punct de vedere material. Da, domnul inginer Cristache Gheorghiu este un peregrin dintre aceia care scormonesc lumea pentru a o cunoaşte. Astfel îşi creează aceşti peregrini cadrul de a se cunoaşte pe ei înşişi. „Vreau sămi dau seama cine sunt eu ca fiinţă omenească”, pare să ne spună şi domnul Gheorghiu, urmând o dorinţă mărturisită de atâţia înaintaşi, călători sau filozofi, de la Marco Polo, la Descartes, Voltaire, Leibniz, sau Spinoza. Pentru o mărturie însă, e nevoie de o iniţiere (pregătire sufletească, intelectuală, în general) şi de un cadru adecvat, pentru a o depune, mărturia. Acest cadru este însăşi viaţa celui ce grăieşte, iar mijlocul de comunicare – cuvântul scris. Şi astfel s-au născut cărţile Singur printre americani şi Între două idealuri. De fapt, două dileme: A trăi pentru a trăi sau A trăi pentru a cunoaşte şi a te cunoaşte? Domnul Gheorghiu merge pe cea de a doua coordonată, oferindu-ne un comentariu suplu, ca material faptic, erudiţie, stil (acesta venind din talent şi studiu), mai ales al umaniştilor raţionalişti (Erasmus, Voltaire şi Descartes, citaţi şi de domnia sa) şi al clasicilor iluminişti, cu fineţea aceea pe care post-modernismul a cam distrus-o, din păcate. Sunt în acest eseu lucruri de o mare frumuseţe literară: proporţiile, expresia artistică, observaţia de profunzime, concluziile educative. Deci, cam ceea ce făceau clasiciştii. Daca adaug la toate acestea şi o anume culoare a timpului şi a locului (domnul Gheorghiu este şi un remarcabil pictor), cred că am surprins câteva din trăsăturile definitorii ale acestei cărţi frumoase, spre care-i îndemnăm pe cititori, pentru a trăi şi ei aventura inegalabilă a cunoaşterii, pentru a rămâne oameni, cum spune, în final, autorul.”

Prof. Ion Topolog Popescu

“Scriitorul şi pictorul Cristache Gheorghiu şi-a lansat o carte de filosofie la Muzeul de Artă Cristache Gheorghiu precizează, în introducere, că acest nou volum, tot de eseuri, porneşte de la ideea că între egoismul extrem şi altruismul de aceeaşi natură, „omul real” îşi găseşte calea lui proprie, în funcţie de „personalitate, mediu, educaţie şi multe allele”. Dintre cele două extreme, egoismul este unul natural, consideră autorul, astfel, „elanul vital” al lui Henri Bergson, „voinţa” ca sursă de viaţă sau „Lumea ca voinţa şi reprezentare” la Schopenhauer şi alte idei asemănătoare, reflectă ceea ce natura face în orice moment, începând cu cea mai mică celulă şi terminând cu cele mai mari şi complexe sisteme biologice: vrea să se dezvolte pe seama mediului înconjurător. Altruismul, în schimb, chiar dacă există în mod natural, nu atinge, după Gheorghiu, „valori îngrijorătoare”. Cartea „Tradiţie sau liberul arbitru?” conţine 7 eseuri – autorul pornind, probabil, de la această cifră magică, cele 7 zile în care Dumnezeu a creat lumea, cele 7 minuni ale lumii etc – dar şi de la ideea Sfântului Augustin (354-430) despre „liberul arbitru, potrivit căreia „răul moral” este rezultatul conceptului menţionat mai sus. Sf. Augustin mai spunea că universul este bun în totalitate şi că răul reprezintă doar privarea de ceea ce este bun sau absenţa a ceea ce este bun. Totodată, Creştinismul ne vorbeşte despre omul bun, care atunci când primeşte o palmă pe obraz îţi ofera şi pe celalalt pentru înca una, mai puternică, probabil, mai devastatoare. Cristache Gheorghiu crede că omul real – autorul braşovean dând, probabil o replică eseistului şi filosofului H.R. Patapievici, care scria despre „ omul recent” – adoptă o atitudine intermediară, între egoismul fără scrupule şi altruismul absolut (dacă aşa ceva există), potrivit personalităţii sale. Capitolele din carte poartă tituluri incitante, gen: Nu sunt Harper Lee şi nici Ion Creangă, Filozofia sărmana, Epoca post-creştină, iar Cristache Gheorghiu trece cu nonşalanţă de la filosofie la literatură, de la eseistică la politică şi politologie, de la memorialistică la religie sau de la istorie la futurologie, de altfel, ultimul capitol se numeşte „Încotro?”. Autorul se ocupă de invazia sovietică în Romania şi nu numai, de găurile negre, de Pascal şi Tommaso d’Aquino, de amintiri din copilarie (de pildă, o ţigancă ce şi-a arătat fundul descoperit unui domn care o mustrase pentru nu ştiu ce!), de Facerea Lumii, de Biblie, de creştinism şi evrei, de Marx şi ciracii lui, tot felul de utopii, Eliade şi „mitul eternei reîntoarceri”, fiziopatologia prezentului, şi câte şi mai câte. Din punct de vedere filosofic, Gheorghiu este un sceptic, în aproape toate părerile şi viziunile sale, el afirmând că operele şi carţile bune sunt puţine şi sunt citite de şi mai puţini cititori şi că ele nu vor mai fi scrise în limba română, ci direct în limbi străine, unde şi posibilităţile de răspândire sunt mai marl. În final, Cristache Gheorghiu consideră că scriitor este doar acela care are ceva de spus, fiind cu atât mai bun cu cât o face mai bine. $i „Tradiţie sau liberul arbitru?” este o carte bine scrisă, care se citeşte cu plăcere şi care analizează probleme fundamentale ale umanităţii noastre pe cale de a fi distrusă într-o zi rea.”

Iulian Cătălui, săptămânalul Argument, 17 iulie 2007