Dublin, Irlanda, din 2011
Email: sisudorina@yahoo.ie
Website: https://www.facebook.com/sisuploesteanu.doria
Cărți publicate:
2009 sub conceptul editorial underground, colecția „ediții second-hand”, apare un tiraj de 500 exemplare (distribuite gratuit în Brașov și București), volumul de poezii „Oase”.
1. „Incursiune în romanul grec-latin”, Editura Transilvania, Brașov, 2010.
2. Volum de poezie „Intuiția rătăcirii mele”, Editura Armonii Culturale, 2011.
3. Volum colectiv de proză „Înghițiți de pustiu – amintiri din comunism”, Volumul I, Editura Self Publishing, 2014.
4. Roman „7 ani”, Editura Singur, Târgoviște, 2014
5. Volum de poezie „Plătind pământului cu moartea noastră”, Editura Singur, Târgoviște, 2015
6. Volum colectiv de proză „Înghițiți de pustiu – amintiri din comunism”, Volumul II, Editura Singur, Târgoviște, 2016.
7. Volum de poezie „Joi spre miercuri”, Editura Limes, Cluj, 2017
8. Volum colectiv de memorialistică și proză scurtă „Înghițiți de pustiu – amintiri din comunism”, Volumul III, Editura Singur, Târgoviște, 2018.
9. „Jurnalul pacientului englez & confidenta irlandeză”, (împreună cu Ștefan Doru Dăncuș), Editura Singur, Târgoviște, 2018
10.Volum colectiv de poezie Writing Home – The New Irish Poets, by The Dedalus Press, Dublin, 2019
11. Volum colectiv de memorialistică și proză scurtă „Înghițiți de pustiu – amintiri din comunism”, Volumul IV, Editura Saga, 2020.
12. Roman, 7 ani, ediția a doua, Editura Itaca Publishing House, Dublin, 2020
Despre autoare:
Studii:
Universitatea Transilvania din Braşov, Facultatea de Litere
Apariții în antologii și reviste literare:
Apariții în peste 8 antologii (proză și poezie) în România și în 30 de reviste literare atât în România cât și în străinătate.
Director și fondator al revistei de cultură Itaca, Dublin (din 2013)
Coordonator şi fondator al Centrului de promovare „Itaca” – Dublin, începând cu anul 2012
Inițiator, fondator și donator al Bibliotecii Fănuş Neagu , Dublin (în 2011).
Fondatoarea Revistei Onyx – România/Irlanda
Coordonator al concursului literar Peregrinări, proză scurtă, organizat anual în Dublin, cu participare internațională.
Coordonator al Distincțiilor revistei Itaca pentru Cartea anului – Diaspora, (din 2015)
Membru fondator al Itaca organization Dublin (din 2017)
Fondator și director al Itaca Publishing House (din 2020)
Redactor Revista Timpul Irlanda (din 2020)
Interviuri:
Interviu Revista Timpul Irlanda.
Interviu Metro – Irlanda
Referințe critice:
Oase – Dorina Șișu, în prezentarea lui Horia Muntenuș
“Incursiune în romanul grec-latin”, Dorina Şişu, în prezentarea lui Emil Druncea
„Incursiune în romanul grec-latin”, Dorina Şişu, în prezentarea lui Menuţ Maximinian
„Incursiune în romanul grec-latin”, Dorina Șișu, în prezentarea Anei Dobre
„Incursiune în romanul grec-latin”, Dorina Șișu, în prezentarea Mariei Oprea
„Incursiune în romanul grec-latin”, Dorina Șișu, în prezentarea Melaniei Cuc
„Incursiune în romanul grec-latin„, Dorina Șișu, în prezentarea lui Gheorghe A. Stroia
„7 ani”, Dorina Șișu, în prezentarea lui George Coandă, Revista Singur
„7 ani”, Dorina Șișu, în prezentarea lui Constantin P. Popescu
„7 ani” în prezentarea lui Adrian Găinaru
„7 ani” în prezentarea lui Ștefan Doru Dăncuș
„Nu se stinseseră încă ecourile revoltei din 1989 și nu începuse nici democrația originală” să-și arate colții că în lumea culturală a României a apărut termenul literatură de sertar, o denumire generică pentru operele interzise înainte și/sau scrise dar nepublicate de teama fostei securități. Generația mea (noi avem acum între 43-48 de ani) a așteptat cu sufletul la gură cărțile despre care încă se mai vorbea în șoaptă, dar înafară de N. Steinhardt, T. Mihadaș și câțiva foști legionari și foști partizani cu ani grei de închisori în spate – n-a mai confirmat aproape nimeni faimoasa titulatură.
Am surpriza să descopăr acum o altă fațetă a termenului, una pe cât de neașteptată, pe atât de plină de valoare istorică.
Dorina Șișu este una din scriitoarele generației mele, ca să zic așa, care lucrează cu evenimente și teme din epoca socialistă dar nu este singura; apar cărți ale celor ce-și reamintesc tinerețea (sau copilăria) din acele vremuri și poate că n-ar trebui să avem pretenția de a le denumi „literatură de sertar”. Dar avem.
Pentru că și recuperările memoriei (indiferent de momentul când sunt expuse publicului) fac parte din vastitatea unei epoci (în cazul nostru – epoca socialistă).”
„Intuiția rătăcirii mele”, Dorina Șișu, în prezentarea lui Gheorghe A. Stroia
Din colecția LIRIK a Editurii Armonii Culturale, vă semnalăm o apariție editorială de excepție: DORINA SISU – „Intuiția rătăcirii mele” (versuri). „După succesul datorat studiului său, intitulat „Incursiune în romanul grec-latin” (Editura Transilvania, Tecuci, 2010), Dorina Sisu dovedește suficientă forță creatoare și o deosebită intuiție prin abordarea genului liric, fapt care o conduce, azi, la împlinirea unui alt vis al său: acela de a finaliza o carte de poezie, frumos intitulată „Intuiția rătăcirii mele”.
În întreaga lirică a Dorinei Sisu, se împletesc, că într-o tăcută rugăciune: doruri, frustrări, temeri profunde – la modul retoric, desigur. Pentru a putea supraviețui unei lumi decadente, aflate la iminentul său apus, în ploaia gri, pornită în urma unei deflagrații atomice, poeta se identifică, până în cele mai intime aspecte, cu elementele constitutive ale naturii sale profund umane: pământ fetid, vânt, umbră, spirală, păcat, iubire, foame, ură.
Poate tocmai acesta profunda identificare zămislește în suflet rătăcirea, imposibilă rostuire, o perpetuă peregrinare până aproape de aurorele cerului, ori până în miezul fierbinte al cuvântului. Printr-o tehnică poetică bine definită, prin asocieri de cuvinte simple, ca formă și conținut, autoarea reușește să creeze metafore surprinzătoare, simboluri noi – construcții esențiali-zate și îmbogățite semantic. Senzația pe care o astfel de carte o induce poate fi a unui început de lume, a momentului „inflo-ririi” grăuntelui cosmic care da naștere Universului.
Explozia generează dezordine aparentă în căutare de echilibru, în care haosul își face resimțita prezența cu insistență. Un haos inițiatic, care poate genera o altă explozie, creînd un cerc vicios ce implică o perpetuă stare de rătăcire. În această stare de rătăcire, eul își caută calea, își caută echilibrul, fără a avea certitudini, ci doar putere pentru o febrilă căutare..”
https://www.scribd.com/doc/75943377/Constelatii-diamantine-nr-16-2011
Dorina Şişu – INCURSIUNE ÎN ROMANUL GREC-LATIN (Ed. Transilvania, 2010)
Cadru universitar, Dorina Şişu scrie o carte limpede urmărind tema principală pe care o detectează în romanul greco-latin. În Cuvânt înainte, autoarea îşi defineşte astfel demersul: „Acest studiu îşi propune să analizeze semnificaţia călătoriei în literatura universală, în special romanescă, felul în care, influenţând istoria omenirii, ea influenţează implicit literatura. Totodată lucrarea de faţă se vrea o prezentare a celor mai valoroase romane ale Antichităţii, romane în care aventurosul şi călătoria reprezintă modul de viaţă al unor personaje (…) Pentru mine călătoria reprezintă cea mai aventuroasă experinţă a fiinţei umane…” Lucrurile ar părea simple la prima vedere, dar o asemenea cercetare, care coboară până la originile romanului greco-latin, reclamă o desţelenire anevoiasă de arhive şi cărţi. Construcţia unitară a volumului şi exprimarea clară, pe înţelesul tuturor categoriilor de cititori, a fost posibilă în urma unei munci susţinute. Semnificaţia principală a călătoriei o reprezintă o deplasare îndepărtată, în care ne îmbogăţim cunoştinţele şi experienţa. În timp, conotaţiile călătoriei, mai ales după înglobarea metaforică a peregrinărilor spirituale, au devenit aproape infinite. În primele romane greceşti, apărute în regatele asiatice ale diadohilor (succesorii lui Alexandru Macedon), ea se referea predominant la cele maritime, pigmentate cu aventuri pirateşti şi poveşti de dragoste împlinite. Autorii urmăreau fantasticul, fabulosul şi extraordinarul pentru impresionarea cititorilor: piraterii, atacuri banditeşti, crime, morţi false şi reveniri, răsturnări de situaţie – suspans. Autoarea detectează, în primele romane greceşti, suprapunerea a două civilizaţii: oriental-persană şi greco-helenistică. Primul roman atestat (secolul I e.n.) Romanul lui Ninos (autor anonim) este unul de dragoste cu final fericit. Pentru împlinirea dragostei este necesară trecerea unor trepte iniţiatice. Aventurile călătoriei oferă această posibilitate. Heliodor, în Ethiopicele îşi supune îndrăgostiţii (Teagene şi Haricleea) la o mulţime de încercări dramatice, învăluite în mister. Romanul a fost admirat de: Shakespeare, Calderon şi Racine (în Renaştere), iar în secolul al XVII-lea a devenit modelul romanului Muncile lui Persiles şi ale Sigismundei de Miguel de Cervantes. Argonauticele lui Apollonios din Rhodos împing fantezia, simbolurile şi mitologia în prim plan. Scriitorul savant (descedendent din Homer), imaginează călătoria plină de peripeţii ale argonauţilor (conduşi de Iason), în căutarea miraculoasei lânei de aur. Aceasta a aparţinut berbecului zburător care i-a dus pe Frix şi Hele în Colchida, jertfit pentru Zeus. Sub aspectul călătoriei fantastice, romanul are afinităţi cu Odiseea lui Homer. Autoarea acordă o importanţă deosebită romanului parodic al lui Lucian – Istoria adevărată, în care ironia şi fabulaţia înseninează existenţa deloc uşoară. Romancierul imaginează o călătorie dincolo de lumile locuite, navigatorii ajungând într-o insulă fantastică, cu râuri în care curge vin şi există femei-viţă de vie. Cine nu ar vrea să participe la o asemenea aventură? Metamorfozând tema călătoriei din romanul grec, cel greco-latin instaurează proza condiţiei umane. Extrem de complexă, acestă temă permite autorilor să-şi etaleze viziunile proprii asupra lumii. Transformarea a fost cerută de schimbările sociale şi istorice, de trecerea de la oraşul-stat la impeiru. Nu e vorba de o ruptură ci o extindere firească a conotaţiilor călătoriei la toate dimensiunile vieţii: sociale, psihologice, mitologice etc. După părerea autoarei, romanele reprezentative latine sunt autobiografii fictive. Eucolpius, personajul principal al romanuui Satyricon scris de Petronius, e primul adevărat personaj picaresc din literatura universală. Întâlnim în acest roman, scene parodice, cum ar fi descrierea banchetului lui Trimalchio (după părerea mea, o replică polemică a celui paltonician), care permit afirmarea eticii epicureice, constând în desacralizarea miturilor şi a credinţelor faţă de zei. (Mie mi se pare că această parodie prefigurează un postmodernism avant la letre). În ultimele două secole, scriitorii: Pierre Luis, James Joyce, Marcel Proust şi Scott Fitzgerald „au intrat în complexe relaţii de interdiscursivitate cu textul Satyrycon-ului.” (menţionează Dorina Şişu). Măgarul de aur al lui Apuleius (inspirat de romanul grec Metamorfozele – Lucius din Patrai) aduce alte inovaţii remarcabile. Personajul principal, Lucius, în oraşul thessalian Hypata (celebru pentru legendele şi vrăjitoarele sale), trece prin transformări fantastice, de basm. Devine pasăre ca s-o urmărească pe vrăjitoarea Pamphila (gazda sa), apoi redobândeşte condiţia umană, se iniţiază în misterele lui Isis şi Osiris, devine sacerdot la Roma. Cercetând arta narativă, autoarea descoperă în structura romanului, două planuri epice, unul concret, amuzant, altul transcendent. Călătoria dobândeşte acum conotaţia căii spre înţelepciune. Intenţia eroului de a dobândi cunoaşterea supremă, aidoma zeilor, este similară ascensiunii biblice, babiloniene. Ne oprim cu exemplificările, dorind să subliniem că Dorina Şişu a vrut să demonstreze continuitatea tematică a romanului antic, îmbogăţit mereu cu noi conotaţii ale călătoriei, până în vremea noastră. În Evul Mediu acesta a cunoscut o nouă înflorire, în special prin romanul bizantin, în secolul al XI –lea (Romanul Tebei, Romanul lui Enea,Roamnul Troiei etc). Acum, elementul aventuros este convertit în fapt cavaleresc. Renaşterea readuce romanul antic în prim plan: Tasso, Cervantes, Shakespeare, Calderon, Racine sunt influenţaţi de romanele antichităţii. Mai târziu, Corneille, Moliere, Boccacio şi chiar Goethe. În roman, lupta dintre adevăr şi ficţiune este continuă. Pentru Cervantes şi Shakespeare, lumea devine un imens teatru. Don Quijote a fost cel mai important personaj al secolului – călătoriile sale labirintice dobândind conotaţiile unui voiaj gnoseologic. Mai recent, prin călătorie se poate evada din societatea ostilă. Este calea deschisă de scrierile utopice ale lui: Morus, Capanella şi Cyrano de Bergerac. Romanele antichităţii prefigurează nu numai creaţiile picareşti ale sec. XVII ci şi revoluţiile succesive ale romanului din secolele XIX şi XX. Cu Mateo Aleman – Guzman de Alfarache se trece de la romanul picaters la cel baroc. Concluzionând, Dorina Şişu relevă faptul că în romanul antic european, există două tipare: al aventurii, în romanul grec şi condiţiei umane, în romanul latin. Pentru Mircea Eliade orice călătorie, indiferent de spaţul geografic, se desfăşoară în interiorul nostru, spre noi înşine. Astfel, călătoria, ca temă romanescă devine atotcuprinzătoare. În acest sens, Dorina Şişu îşi încheie cartea observând că, de-a lungul timpului, structurile romaneşti rămân în esenţă aeleaşi, reprezentând încercări mereu reluate de a rescrie existenţa.
Autor Lucian Gruia
„Dorina Sisu, born in 1971, evokes a tormented life of queues and acute deprivation in 1980s Romania in her poem Today you go again… which lists a litany of humiliations involved in just trying to get by.
You were the kid who spent their holidays at the communist queues You were the kid who fell asleep saying the little angel prayer.
This is pathos of a different kind from that evoked in Christian Wethered’s verses, but it shares the same raw vulnerability. That demotic, incantatory tone is key to the success of both poems. Both poets intuit a core, unadorned sentiment and get it across without over-loading it with mawkish embellishment.”
Paddy Kehoe, rte